Când un oraș s-a născut odată cu regimul comunist, automat vorbim de un oraș muncitoresc, de un oraș a cărui singură menire a fost aceea de susține uzine … în România sunt nenumărate astfel de orașe.
Orașul despre care vorbesc se află în Transilvania, are aproximativ 100.000 de locuitori. Regimul comunist a construit blocuri pe care le-a umplu cu țărani și niște fabrici în care țăranii respectivi, deveniți acum orășeni, să lucreze. A venit revoluția și totul s-a schimbat. Orașul prosper până atunci a fost lovit de criza … fabricile în care lucra aproape întreaga populație s-au dovedit dintr-o data ineficiente la fel ca mulți mastodonți economici ai epocii de aur. Și a început o dificilă perioadă de tranziție …
Acum, dupa aproape 20 de ani, orașul respectiv încă își mai caută identitatea. În cărțile de geografie e trecut ca oraș cu economie complexă … când nu ai ce scrie, scrii asta … oraș cu economie complexă.
Nu exisță industrie, fabricile din perioada comunistă, acum privatizate, funcționeaza la capacitate redusă cu o zecime din angajații de atunci. Când nu există comenzi, angajații sunt trimiși în concediu câteva zile.
Nu ai comerț, singurul hipermarket din oraș e Kaufland, dacă vrei sa cumperi haine nu găsești nici măcar Kenvelo, dar nu contează pentru majoritatea e un eveniment să îsi facă cumpărăturile la un magazin cu articole vestimentare din China, gama Adibas. Exista un centru comercial construit în perioada comunistă, renovat și ocupat în mare parte de marile magazine de electrocasnice specializate în rate cu buletinul.
Nu se pune problema de cultură. Singurul edificiu cultural e casa de cultură, nu există teatru, iar cinematograful a fost de curând închis, internetul de mare viteză l-a scos de pe piață. Si astfel de element culturale nici nu sunt necesare, până la urmă pentru artă e nevoie și de consumatori, iar puțini dintre locuitori au preocupări intelectuale.
De fapt, orașul respectiv nu are nicio identitate de găsit, nu a avut niciun scop să existe … nu are niciun sens în prezent.
